Viața nu mai e la fel după ce îți pierzi părinții
Este o realitate faptul că părinții mor înaintea copiilor. Însă chiar dacă este un lucru normal, nu înseamnă că este ușor să acceptăm pierderea acestor oameni dragi care ne-au oferit totul. Viața nu mai este la fel după ce îți pierzi părinții.
Când legăturile de familie sunt puternice și însemnate, orice absență sau despărțire provoacă o suferință imensă căreia nimeni nu ne-a învățat cum să-i facem față.
Moartea unui părinte este un gol care nu se umple niciodată. Cu toate acestea, putem învăța să trăim cu această gaură în inimă și să ne ameliorăm durerea cu amintiri frumoase, fotografii și o moștenire spirituală pe care o păstrăm mereu în suflet.
Te invităm să reflectezi pe baza acestui subiect. Află mai multe lucruri care să te ajute să-ți creezi propriile strategii pentru a înfrunta dificultățile provocate de moartea părinților.
Nimeni nu este pregătit să își piardă părinții
Durerea pe care o simți după ce îți pierzi părinții corespunde intensității legăturii dintre tine și ei. Nu contează dacă ei trăiau la casa lor, în timp ce tu locuiai cu familia ta în altă parte și îți creșteai proprii copii.
Relația strânsă pe care o stabilim cu cei dragi nu ține cont de timp sau distanță.
În sufletul nostru rămânem aceeași copii care au nevoie de un sfat, de o îmbrățișare caldă din partea tatălui sau o privire încurajatoare din partea mamei. Aceste gesturi simple ne oferă o încredere unică.
Suntem ființe sociale și emoționale. Legătura puternică dintre noi și părinții noștri este atât de intimă, încât în momentul pierderii lor, sufletul ne este sfâșiat.
Citește și:
Să vedem cum stau lucrurile mai exact.
Fiecare simte această durere în mod diferit
Suferința este un proces personal la care suntem supuși pentru a accepta pierderea unei persoane dragi. Acest proces cuprinde, în general, următoarele stadii:
- Negarea
- Furia
- Negocierea
- Exprimarea durerii
- Acceptarea
Acestea sunt cele mai frecvente stadii, Întregul proces durând între 1-3 luni. Însă trebuie să conștientizăm că fiecare persoană va înfrunta în mod diferit această durere.
Asta înseamnă că nu trebuie să ne simțim jigniți dacă un frate sau un alt membru al familiei nu pare să fie afectat sau reacționează într-un mod exagerat. Durerea poate lua forme foarte diverse și nu toți suntem la fel de capabili să o gestionăm.
După ce îți pierzi părinții, este important să îți găsești propria „direcție”, cea care să îți ofere cea mai mare alinare. Vorbește cu oamenii apropiați, stai singur/ă dacă vrei, uită-te la fotografii și plângi cât simți nevoia.
Suferința se va diminua pe zi ce trece. Chiar dacă nu îți vine să crezi, vei reuși să mergi mai departe într-o bună zi.
O despărțire fără rămas bun, cum să-i faci față?
Moartea părinților poate surveni în diverse circumstanțe. O boală îndelungată, un accident, un infarct neașteptat…
- Ceea ce doare cel mai mult atunci când pierzi un om drag este să nu ai ocazia să îți iei rămas bun, să îi spui cât de mult îl iubești.
- Uneori se întâmplă să pierzi o persoană apropiată după o ceartă sau o neînțelegere. Acest lucru face pierderea și mai greu de acceptat.
- Dar nu putem da timpul înapoi. Ceea ce putem face totuși este să ne concentrăm gândurile și emoțiile pe un lucru important. Un părinte știe cât de mult îl iubesc copiii lui. Nu este loc de resentimente.
Îți recomandăm să citești și:
Nevoia de a zâmbi din nou după ce îți pierzi părinții pentru le cinsti memoria
După ce îți pierzi părinții, rămâi în suflet cu rană adâncă ce nu se vindecă niciodată. Cu toate acestea, poți învăța să trăiești fără ei și să îți regăsești din nou fericirea. În acest sens, îți recomandăm să ții cont de următoarele aspecte:
- Părinții noștri nu și-ar dori să ne trăim viața înecați în tristețe. Poate părea greu, dar trebuie să zâmbești din nou de dragul lor și să consideri fericirea ta o modalitate de a le cinsti memoria.
- Umple-ți mintea de amintiri pozitive, de clipe speciale care îți oferă forță și sprijin.
- Cele mai frumoase momente petrecute alături de mama sau de tatăl tău sunt daruri de preț pe care trebuie să le transmiți propriilor tăi copii. Sunt o moștenire a dragostei și afecțiunii care îi ajută și pe ei să evolueze și să-și cunoască rădăcinile.
La un moment dat, cu toții va trebui să spunem adio unei ființe pe care nu eram pregătiți să o pierdem. Însă iubirea care ne-a legat va fi sursa forței interioare care ne ajută să mergem mai departe. Învață să trăiești în prezent și bucură-te din tot sufletul de oamenii dragi cât încă îi mai ai lângă tine.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Bloomfield, Harold H., Colgrove, Melba and McWilliams, Peter. How to survive the loss of a love. Michigan. Mary books/Prelude Press, 2000.
- Clavero, Pedro Juan y Cunill, Mónica. Rituales de despedida y conmemoración: la celebración de una vida. Su función preventiva en el proceso de duelo. Girona. Alfinlibros, 2008.
- Kübler-Ross, E. Los niños y la muerte. Barcelona. Luciérnaga, 2005.
- Neymeyer, Robert A. Aprender de la pérdida. Barcelona. Paidos, 2007.
-
Malkinson, R., & Bar-Tur, L. (2005). Long term bereavement processes of older parents: The three phases of grief. OMEGA-Journal of Death and Dying, 50(2), 103-129.
-
Ávila, M. M., & de la Rubia, J. M. (2013). El significado psicológico de las cinco fases del duelo propuestas por Kübler-Ross mediante las redes semánticas naturales. Psicooncología, 10(1), 109-130.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.