Copiii care își rod unghiile: ce poți face?
A nu-ți roade unghiile poate fi mai dificil decât crezi din două motive. În primul rând, obiceiurile, atunci când sunt înrădăcinate, sunt adesea dificil de schimbat. În al doilea rând, rosul unghiilor poate fi o modalitate de exprimare a emoțiilor. Desigur, există speranță și este întotdeauna posibil să găsești strategii pentru copiii care își rod unghiile. Citește mai departe pentru a le descoperi!
Copiii care își rod unghiile
Obiceiul de a-ți roade unghiile se numește onicofagie și afectează în principal copiii de la 3 ani în sus, fiind mai frecvent în perioada pubertății și a adolescenței. În general, copiii abandonează acest prost obicei fără a fi nevoie de intervenție, dar ce poți face dacă persistă și devine dăunător?
În acest articol, îți vom oferi câteva idei practice, dar mai întâi vom afla de ce unii copii își rod insistent unghiile. Poate exista o predispoziție sau cauză psihologică care declanșează obiceiul.
Cauzele onicofagiei la copii
Când vorbim despre onicofagie nu vorbim despre un act specific, ci despre o situație constantă – copilul își mușcă unghiile în mod regulat. Este un comportament obsesiv pe care copilul îl face adesea fără a fi conștient de el.
Potrivit datelor publicate în Journal of Latin American Pediatric Dentistry, „Cea mai mare incidență a acestui obicei prost apare la pubertate (44%). Este mai frecvent la bărbați decât la femei. La copiii între 7 și 10 ani, apare în 28-33% din cazuri. ”
Printre principalele cauze ale acestei probleme se numără:
- Stresul
- Anxietatea
- Plictiseala
- Situațiile destabilizante emoțional pentru copil, cum ar fi moartea unei persoane dragi, nașterea unui frate mai mic sau problemele în familie
Imitația poate fi o altă cauză posibilă: copilul vede unul dintre părinți (sau pe amândoi) rozându-și unghiile și repetă obiceiul fără să-și dea seama. Din acest motiv, este foarte important să eviți să-ți rozi unghiile.
Citește mai mult:
De ce este rău să-ți muști unghiile?
Principala problemă este faptul că cel mic poate provoca leziuni ale degetelor și chiar modificări ale culorii și deformări ale unghiilor. De asemenea, una dintre problemele grave sunt infecțiile cauzate de mutarea bacteriilor de pe unghii în gură și invers.
Copilul cu această tulburare mușcă adesea cuticula și pielea din jurul unghiilor. Aceste leziuni pot provoca anxietate copilului din cauza aspectului neplăcut al mâinii. Copilul intră într-un cerc vicios din care poate fi dificil să scape.
De asemenea, rosul unghiilor poate provoca probleme dentare, cum ar fi malocluzia, tocirea dinților frontali, bruxismul, distrugerea smalțului dinților și deteriorarea țesutului gingival, printre altele.
Copiii care își rod unghiile: strategii pentru combaterea acestui obicei
Primul pas în modificarea unui obicei este să afli care este cauza sa. Ce îi face pe copiii tăi să-și roadă unghiile? Acest lucru se întâmplă în momente specifice? Poți identifica dacă este vorba de frică, anxietate, tensiune sau plictiseală?
Fă cercetări și apoi începe să lucrezi la găsirea unei soluții!
Le poți spune copiilor în fiecare zi că nu trebuie să-și roadă unghiile, dar nu vei obține rezultatul scontat. Din acest motiv, îți recomandăm să adopți una dintre următoarele strategii pentru a ajuta copiii care își rod unghiile să își modifice comportamentul.
1. Explică-le copiilor de ce nu ar trebui să-și roadă unghiile
Știm că le spui întotdeauna să nu-și mai roadă unghiile, dar îți sugerăm să faci un pas mai departe. Fă-ți timp pentru a le explica consecințele acestui obicei prost, adaptând informațiile la vârsta și nivelul de înțelegere al acestora.
2. Fii „alarma” lor
Vorbește cu copiii tăi și spune-le că, din acel moment, le vei reaminti că trebuie să se oprească de fiecare dată când îi vezi rozându-și unghiile. Poți chiar să alegi un cuvânt cod pentru a încerca să transformi situația într-un moment distractiv!
3. Cumpără o jucărie de mestecat
O opțiune bună ar putea fi aceea de a le oferi copiilor o jucărie de mestecat pentru a ajuta la eliberarea anxietății și tensiunii. Există multe pe piață, chiar și anumite modele special concepute pentru a preveni rosul unghiilor.
4. Dă-le o jucărie pentru a-și ține mâinile ocupate
Oferă-le copiilor un fidget spinner, o minge mică antistres sau un cub Rubik. Ideea este să-și țină mâinile ocupate și să evite rosul unghiilor. O altă idee este să-i încurajezi să practice un sport, deoarece aceasta poate fi o modalitate excelentă de a elibera tensiunea.
5. Taie-le zilnic unghiile
Nu există o modalitate mai bună de a evita tentația decât tăind-o de la rădăcină! Dacă cei mici au unghiile scurte, le va fi mai greu să le roadă. Învață-i să-și taie unghiile în fiecare zi.
Citește mai mult:
6. Pune-le pe unghii ceva amar sau lămâie
Soluția bunicilor noastre poate fi eficientă. Aplică un lac cu gust amar pe unghiile copiilor, astfel încât rosul să nu mai fie deloc tentant. Dacă nu ai un lac amar acasă, poți pune lămâie pe unghiile copiilor.
7. Folosește un sistem de recompensă
Împiedică rosul unghiilor, folosind un sistem de puncte și recompense. Pentru fiecare zi în care nu își mușcă unghiile, câștigă un punct și, atunci când au un anumit număr de puncte, pot primi o recompensă.
Acest lucru nu trebuie să fie fizic. De fapt, poate fi vorba despre o excursie, o plimbare cu bicicleta sau orice altceva. Este o modalitate excelentă de a petrece timp cu copiii în timp ce scapi de acest obicei prost.
Schimbarea unui obicei necesită timp. Fii răbdător și stai cu copilul tău la fiecare pas. Este esențial să se simtă ajutat, susținut și iubit.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Ghanizadeh, A. (2011). Nail biting; etiology, consequences and management. Iranian journal of medical sciences, 36(2), 73. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3556753/
- Revista de Odontopediatría Latinoamericana. (2011). Tratamiento de la onicofagia en niños. Revisión sistemática. https://www.revistaodontopediatria.org/ediciones/2011/1/art-14/
- Torrijos Valencia, M. V., Sánchez Meraz, W., Mariel Cárdenas, J., Gutiérrez Cantú, F. J., & Mariel Murga, H. (2016). Onicofagia en adultos. https://cdigital.uv.mx/bitstream/handle/123456789/48535/102-CYL-120416.pdf?sequence=1&isAllowed=y
- Galarza Mora, L. Y. (2020). Desgaste dental en niños de 6 a 12 años con onicofagia en la escuela “Manuel Villamarin Ortiz” de Babahoyo (Bachelor’s thesis, Universidad de Guayaquil. Facultad Piloto de Odontología). http://repositorio.ug.edu.ec/handle/redug/48519
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.