Despre emisferoctomie și recuperarea postoperatorie

Ai auzit vreodată despre emisferoctomie? Aceasta este o procedură chirurgicală folosită pentru tratarea diferitelor afecțiuni ce se manifestă prin convulsii și crize. De obicei, medicii o efectuează atunci când aceste afecțiuni nu răspund în mod adecvat la alte tratamente mai puțin invazive.

Prima emisferoctomie a fost efectuată pe un câine în 1888. Prima referire la această procedură efectuată la om datează din 1923. În anii 60 și 70, mai multe intervenții chirurgicale au oferit rezultate slabe.

În zilele noastre, lucrurile însă s-au schimbat. Medicii optează adesea pentru o emisferoctomie anatomică în loc de o emisferoctomie funcțională. Aceasta este o intervenție mai precisă și mai puțin invazivă. Rata de succes este mult mai mare decât în trecut.

În acest articol, vom discuta despre emisferoctomie și vom arunca o privire mai atentă asupra formelor moderne ale acestei proceduri.

Informații despre emisferoctomie

O emisferoctomie este o procedură neurochirurgicală care implică îndepărtarea uneia dintre emisferele cerebrale.

Uneori, chirurgul îndepărtează emisfera stângă. Alteori, elimină emisfera dreaptă. Medicii efectuează această procedură în cazurile extreme și la copiii cu vârste între 5 și 10 ani.

Acest tip de intervenție este în primul rând un tratament anti-convulsiv. Cu toate acestea, este util și pentru pacienții cu deficiențe neurologice și în cazurile grave de traumatisme ale capului.

Întreaga emisferă cerebrală este îndepărtată în majoritatea intervențiilor. Cu toate acestea, uneori doar o parte din ea este eliminată. Acest procedeu se numește emisferoctomie funcțională. În astfel de cazuri, dacă medicii lasă în urmă o porțiune mică de țesut deteriorat, afecțiunea convulsivă se poate manifesta din nou.

Citește mai mult:

Sfaturi pentru a avea un creier sănătos

Indicațiile emisferoctomiei

În general, medicii specialiști recomandă o emisferoctomie pacienților care suferă de convulsii continue sau zilnice, care nu au răspuns la tratamente medicamentoase sau la alte proceduri chirurgicale mai puțin invazive.

Specialiștii în domeniu recomandă emisferoctomia în următoarele cazuri:

• Copii cu hemiplegie. Această procedură poate fi efectuată doar în cazul copiilor cu vârsta peste patru ani care suferă de convulsii și/sau tulburări mintale și numai după ce timp de doi ani pacientul nu a răspuns la tratamentul medicamentos.
• Sindrom Sturge-Weber. Aceasta este o afecțiune neurocutanată caracterizată printr-un semn din naștere facial în zona nervului trigemen. Medicii pot recomanda acest tip de intervenție chirurgicală atunci când crizele încep de la o vârstă fragedă, iar tulburarea afectează întreaga emisferă.
• Encefalită Rasmussen. Această tulburare a creierului determină encefalită cronică, progresivă. Cel mai bine este ca intervenția chirurgicală să fie efectuată timpuriu.
  
• Hemimegalencefalie (HME). Aceasta este o boală neurologică inflamatorie rară care provoacă convulsii severe. Specialiștii în domeniu nu s-au pus încă de acord dacă chirurgia este cea mai bună opțiune pentru pacienții care suferă de această tulburare.
• Malformații de dezvoltare corticală.

Caracteristicile procedurii de emisferoctomie

În general, există patru tipuri de emisferoctomie. Acestea sunt:

1. Emisferoctomie anatomică
2. Hemidecorticare
3. Emisferoctomie funcțională
4. Emisferoctomie modificată funcțională

De obicei, medicii folosesc anestezia totală pentru a efectua această procedură chirurgicală invazivă.

Chirurgul începe prin bărbieritul capului pacientului și prin marcarea liniilor de incizie. Apoi, specialistul taie pentru a expune dura mater și a ajunge la creier.

Chirurgul marchează cu atenție zona pe care trebuie să o elimine. Efectuează acest proces și cauterizează vasele de sânge, apoi plasează un dispozitiv de scurgere. În cele din urmă, aranjează dura mater și scalpul și închide incizia cu capse.

Îți recomandăm:

Alimente care îmbunătățesc memoria și ajută creierul

Recuperarea postoperatorie după intervenția chirurgicală de emisferoctomie

Din păcate, perioada postoperatorie este dureroasă. De obicei, medicii lasă tubul de scurgere atașat timp de 3 până la 4 zile. După aceea, aceștia evaluează pacientul și decid dacă trebuie să îl elimine sau nu. Înainte de a-l îndepărta, trebuie să efectueze teste pentru a determina dacă există o sângerare sau o hemoragie.

Principalele complicații ale emisferoctomiei sunt instabilitatea hemodinamică, hipotermia și hipoxemia sau hiperkalemia. În mod normal, medicii țin sub control și previn apariția acestora.

Convulsiile în perioada postoperatorie reprezintă o altă complicație gravă. De obicei, aproximativ jumătate dintre pacienți dezvoltă hidrocefalie. Aproape toți pacienții dezvoltă meningită aseptică. De asemenea, există dovezi care arată faptul că unele complicații se pot manifesta în timp.

Cu toate acestea, rata mortalității după emisferoctomie este destul de scăzută și variază între 4% și 6%. Între 70% și 85% dintre pacienții care suferă o emisferoctomie încetează să sufere de crize. Aproximativ 10-20% își îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții.